Există în opera lui Lisandru Neamțu o indelebilă și jucăușă „joi de
vivre” care țâșnește din cromatică, din acel albastru așa de special,
din melodicitatea tușei, din finețea semnului, ce coexistă întotdeauna
cu o structură subiacentă gândită îndelung, ca un nucleu din care
izvorăște împlinirea plastică a lucrării. Existența unor ritmuri sau
structuri în opera lui trece de la decorativ la pictural, pentru că
elementul de repetiție este luat și interpretat liber, după singurele
reguli ale picturii care sunt regulile estetice.

28 mai 2014
Critic de artă, Luminiţa Batali
Critic de artă, Luminiţa Batali
No comments:
Post a Comment