COSTIN NEAMTU
Geometrii afective
Costin Neamţu organizează imaginea realului, crează accente ce pun în valoare un potenţial expresiv ce rămâne ascuns privirii obişnuite. Necesitatea unui sistem de semne amplasate în mediul ambiant, prin care forma şi culoarea să definească perspectiva vizuală asupra unui spaţiu, să creeze repere este una dintre direcţiile importante ale căutărilor sale. Intensitatea cu care el trăieşte acest proiect personal este cuceritoare. Permanent el construieşte, imaginează raporturi de forme, de structuri cromatice, foloseşte diverse tipuri de materialităţi, visează la mari proiecte de artă monumentală. Explicaţia acestui exerciţiu pasionant o descoperim în agresivitatea cu care suntem înconjuraţi de urât, de kitsch, de un spaţiu lipsit de armonie. Gestul lui Costin Neamţu are ceva „don quijotesc”, este romantic şi salvator, poartă în el toată încărcătura celui pentru care imaginea este cea care vorbeşte despre ceea ce suntem şi cum trăim. El visează lucrări ambientale construite din forme colorate, vrea să demonstreze că există soluţii infinite, la îndemână, pentru ca viziunea plastică să-şi intre în drepturi, să-şi valorifice potenţialul imaginativ la nivelul străzii, al societăţii, al obiectului concret.
Dacă privim mai atent la această lume a „geometriilor afective”, guvernate de criterii raţionale şi în care raporturile armonice par a fi eliberate de impactul emoţional, ne înşelăm. Costin Neamţu, la fel ca altădată în pastelurile sale, construieşte cu aceeaşi intensitate o realitate imaginară, născută în punctul de întâlnire al experienţei directe cu o sinteză făcută la nivelul mentalului, dar aflată sub puterea emoţională a gestului. Indiferent că aceste „exerciţii” îşi găsesc rezolvarea în bi sau tridimensional, acest joc imaginativ este efectul unor tensiuni interioare, al unor probleme plastice atent analizate în propriul laborator. El ne surprinde prin coerenţa, prin rigoarea cu care reuşeşte să-şi susţină demersul, să facă, ca mesajul său să fie convingător.
Capacitatea sa de a se juca cu formele, cu compoziţiile matematic elaborate, dar fără a fi rigide, nu mai surprinde pe cei care îi urmăresc creaţia. Experienţa sa artistică scoate la iveală această disponibilitate către ludic, către un continuu exerciţiu, către tehnici şi materialităţi noi, ce au adus o mare deschidere în creaţia ultmilor ani. El se foloseşte de toate acestea cu un singur scop, acela, de a ne face să vedem, să învăţăm a privi, să ne bucurăm de o realitate pe care prea puţin suntem dispuşi să o cunoaştem. Legile văzului rămân ascunse celor mai mulţi dintre noi. Costin Neamţu vine cu soluţii multiple, cu un repertoriu de forme, un adevărat manifest pentru ceea ce ar trebui să însemne un mediu vizual creat şi controlat de ochiul plasticianului. El ne pune în faţa infinitelor chipuri, a relaţiilor de o bogăţie fără de margini ce pot fi construite prin dialogul dintre formă şi cromatică. Tot ceea ce vedem s-a născut din relaţia directă cu lumea obiectuală, cu realitatea. Costin Neamţu nu porneşte din afara obiectului, ci din interiorul lui. Principiul ce guvernează creaţia sa are la bază puterea expresivă a lumii vizuale. Elaborările sale sunt o permanentă căutare, în dorinţa de a atinge armonia, expresia benefică a fiecărui lucru.
Maria-Magdalena Crişan
Costin Neamţu organizează imaginea realului, crează accente ce pun în valoare un potenţial expresiv ce rămâne ascuns privirii obişnuite. Necesitatea unui sistem de semne amplasate în mediul ambiant, prin care forma şi culoarea să definească perspectiva vizuală asupra unui spaţiu, să creeze repere este una dintre direcţiile importante ale căutărilor sale. Intensitatea cu care el trăieşte acest proiect personal este cuceritoare. Permanent el construieşte, imaginează raporturi de forme, de structuri cromatice, foloseşte diverse tipuri de materialităţi, visează la mari proiecte de artă monumentală. Explicaţia acestui exerciţiu pasionant o descoperim în agresivitatea cu care suntem înconjuraţi de urât, de kitsch, de un spaţiu lipsit de armonie. Gestul lui Costin Neamţu are ceva „don quijotesc”, este romantic şi salvator, poartă în el toată încărcătura celui pentru care imaginea este cea care vorbeşte despre ceea ce suntem şi cum trăim. El visează lucrări ambientale construite din forme colorate, vrea să demonstreze că există soluţii infinite, la îndemână, pentru ca viziunea plastică să-şi intre în drepturi, să-şi valorifice potenţialul imaginativ la nivelul străzii, al societăţii, al obiectului concret.
Dacă privim mai atent la această lume a „geometriilor afective”, guvernate de criterii raţionale şi în care raporturile armonice par a fi eliberate de impactul emoţional, ne înşelăm. Costin Neamţu, la fel ca altădată în pastelurile sale, construieşte cu aceeaşi intensitate o realitate imaginară, născută în punctul de întâlnire al experienţei directe cu o sinteză făcută la nivelul mentalului, dar aflată sub puterea emoţională a gestului. Indiferent că aceste „exerciţii” îşi găsesc rezolvarea în bi sau tridimensional, acest joc imaginativ este efectul unor tensiuni interioare, al unor probleme plastice atent analizate în propriul laborator. El ne surprinde prin coerenţa, prin rigoarea cu care reuşeşte să-şi susţină demersul, să facă, ca mesajul său să fie convingător.
Capacitatea sa de a se juca cu formele, cu compoziţiile matematic elaborate, dar fără a fi rigide, nu mai surprinde pe cei care îi urmăresc creaţia. Experienţa sa artistică scoate la iveală această disponibilitate către ludic, către un continuu exerciţiu, către tehnici şi materialităţi noi, ce au adus o mare deschidere în creaţia ultmilor ani. El se foloseşte de toate acestea cu un singur scop, acela, de a ne face să vedem, să învăţăm a privi, să ne bucurăm de o realitate pe care prea puţin suntem dispuşi să o cunoaştem. Legile văzului rămân ascunse celor mai mulţi dintre noi. Costin Neamţu vine cu soluţii multiple, cu un repertoriu de forme, un adevărat manifest pentru ceea ce ar trebui să însemne un mediu vizual creat şi controlat de ochiul plasticianului. El ne pune în faţa infinitelor chipuri, a relaţiilor de o bogăţie fără de margini ce pot fi construite prin dialogul dintre formă şi cromatică. Tot ceea ce vedem s-a născut din relaţia directă cu lumea obiectuală, cu realitatea. Costin Neamţu nu porneşte din afara obiectului, ci din interiorul lui. Principiul ce guvernează creaţia sa are la bază puterea expresivă a lumii vizuale. Elaborările sale sunt o permanentă căutare, în dorinţa de a atinge armonia, expresia benefică a fiecărui lucru.
Maria-Magdalena Crişan
