Lisandru Neamțu, artist și pedagog: arta în spațiul public între frescă și street art / MODERNISM. - Youtube

 https://www.youtube.com/watch?v=r1at2f_TK8E&t=64s

https://www.youtube.com/watch?v=r1at2f_TK8E&t=64s

6.927 de vizionări Premiera a avut loc pe 4 nov. 2025

Lisandru Neamţu, artist Cosmin Nasui, istoric de artă Lisandru Neamțu este artist și cadru didactic universitar la secția de artă murală / artă în spațiu public, reprezentant al generației de mijloc a artiștilor români. Absolvent al Liceului Tonitza și al Institutului de Arte „Nicolae Grigorescu” (promoția 1989-1995), continuă o tradiție artistică de familie - părinții săi, Cela Neamțu și Costin Neamțu, fiind artiști consacrați. Cu un atelier în strada Pangratti 33, anterior ocupat de profesorul Vladimir Șetran, Lisandru creează pictură de mari dimensiuni pe suporturi clasice dar și atipice, explorând gestul pictural și abstractizarea. Între 2000-2013 a realizat pictura bizantină și mozaicurile Bisericii Doamna Oltea din București, un proiect monumental care a durat 13 ani inspirat de Biserica Probota. Cu 29 de ani de carieră didactică, Lisandru Nemțu predă la master tehnici tradiționale (frescă, mozaic, zgrafito) alături de abordări contemporane, incluzând street art-ul și new media. Organizator de expoziții internaționale cu artiști din Italia și autor a două doctorate (antropologie culturală și artă), pledează pentru păstrarea tehnicilor tradiționale în contextul vitezei și inovației contemporane. Chapters 0:00 Introducere - Atelierul de la Pangratti 33 2:30 Evocarea profesorului Vladimir Șetran și generația de mijloc 5:00 Liceul Tonitza - profesorii care au marcat: Dorel Zaica, Afane Teodoreanu, Adriana Botez Crainic 9:00 Admiterea din 1989 -„Sub mine s-a tras linia" 11:30 Perioada studenției și renunțarea la vioară pentru pictură 16:00 Arta murală înainte și după '89 - de la comenzi monumentale la art în spațiul public 22:00 Street art vs graffiti - viteza, tehnologia și valoarea cuvântului „artist" 28:00 Patrimoniul industrial pierdut și arheologia industrială 31:00 Opera picturală - gesturi, dimensiuni mari și suporturi atipice 35:00 Inspirația din Japonia și lucrările pe geotextil 37:00 Italia - doi ani la Roma și expoziții internaționale 40:00 Cariera didactică - 29 de ani între tradiție și inovație 44:00 Primul doctorat - gramatica formelor decorative și antropologia culturală 47:00 Al doilea doctorat profesional 1:20:00 Biserica Doamna Oltea - 13 ani de pictură bizantină și mozaic 1:30:00 Seria „Calendar" - timp, culoare și explozie de energie 1:36:00 Încheiere și invitație la viitoarele expoziții /// Materialul face parte din proiectul „10 ateliere de artiști contemporani din România", produs de Modernism.ro. Publicație culturală finanțată cu sprijinul Ministerului Culturii

radio Romania cultural - Născut în Romania

 emisiunea Nascut in Romania

Erasmus Brera Italia, Corso di Tecniche Pittoriche

 ‹ Art Dipartimento di Arti Visive a.a. 2018-19 

THE GRAFFITO: TRADITION AND MODERNITY 

Lecture by Lisandru Neamtu National University of Arts - UNArte di Bucharest 

Lisandru Neamtu is a Romanian visual artist who has participated at many national and international exhibitions. He has explored several techniques of the mural art (mosaic, frescoes, graffito), experimenting practical interventions with traditional and modern materials 

Lisandru Neamtu artista Rumeno con molte mostre nazionali ed internazionali al suo attivo. La sua ricerca artistica ha approfondito le tecniche murali del mosaico, dell'affresco e del graffito, coniugando l'utilizzo di materiali tradizionali e moderni nella sperimentazione pratica

 Mercoledì 3 Aprile 2019 Aula 3, ore 10.00 Corso di Tecniche Pittoriche, Prof. Angelo Antonio Falmi

MNAC - colocviu

Artă +/- spațiu public la Galați, Brăila și Medgidia Joi, 24 noiembrie 2016 MNAC – Palatul Parlamentului Sala Auditorium, etaj 4   Colocviul va prezenta câteva momente din relația artă monumentală – spațiu public în orașele Galați, Brăila și Medgidia, într-un mozaic de perspective: intervențiile de la sfârșitul anilor 1950 în zonele centrale ale orașelor, ansamblurile de locuințe construite la jumătatea anilor 1960, taberele de creație și amplasarea obiectelor rezultate în spațiul public urban, intervenții actuale de recuperare a spațiului public.   Perspectivele diferite vin din partea unor artiști, istorici, cercetători și arhitecți / urbaniști / peisagiști - teoreticieni și practicieni. Prezentările vor surprinde experiențe directe, abordări teoretice, fragmente de istorie, studii și prevederi cu aplicație directă asupra spațiului urban. Vor fi discutate și aspecte ce țin de starea de conservare a unor lucrări de artă monumentală, relația acestora cu spațiul public în care se află și chestionarea atitudinii prezentului față de acestea. Câteva dintre temele propuse se referă la: Relevanța unor monumente și spații publice pentru viața urbană de astăzi; Posibilitățile de recuperare a acestora; Integrarea lor în regulamentele urbane actuale.   Program:    9:30-10:00 primirea participanților   10:00-12:00 sesiunea I, moderator Magda Predescu   Magda Predescu – Specificul simpozionului de sculptură în cadrul programului de artă monumentală din perioada comunistă Ingo Glass, Napoleon Tiron, Aurel Vlad – Între prieteni în taberele de sculptură Alina Mircea – Simpozionul Internaţional de Sculptură Monumentală "Nicăpetre", Brăila: Raport asupra ediţiilor din 2015 şi 2016 Lisandru Neamţu – Arta murală - proiecte între tradiţie şi inovaţie   12:00-12:30 pauză de cafea   12:30-14:30 sesiunea II, moderator Daniela Calciu   Irina Tulbure – Galați. Brăila. Medgidia. Repere arhitectural-urbanistice Irina Băncescu – Recuperarea frontului la apa. Râuri si orașe din România Angelica Stan – Inițiativa Laborator Brăila și Planul Urbanistic General al orașului Ioana Tudora, Diana Culescu, Mihai Culescu – Artă publică și peisaj. Faleza Galați Ina Stoian, Obi Platon, Lucian Sandu Milea – Graffiti contemporan la Galați Irina Criveanu– concluzii Tururi ghidate în expoziții în prezența curatorilor  Colocviul se desfășoară în cadrul proiectului cultural „Arta în spațiul public: practici documentare și artistice contemporane”, co-finanţat de Ordinul Arhitecţilor din România și derulat de Departamentul Documentare-Memorie digitală al MNAC şi Departamentul Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului de la UAUIM București, în parteneriat cu OAR Filiala Bucureşti. Intrarea este liberă. Se asigură accesul cu automobilul propriu / taxiul și locuri de parcare gratuită. Credit imagine: Vedere de ansamblu, complexul comercial Țiglina I, © MNAC.

Web: www.mnac.ro FB: www.facebook.com/mnacbucharest Event FB https://www.facebook.com/ev ents/212100862567142/

Sponsori / Sponsors: Crama Oprișor, Policolor, Saint - Gobain Rigips, Grup Transilvae. Parteneri media / Media Partners: Igloo, zeppelin, Șapte Seri, Radio France Internationale - Rfi, feeder, energiea, we ART, Vision Media Plus, Kepi Consult, Veioza Arte, Radio România Cultural.

MNAC - Muzeul Național de Artă Contemporană / The National Museum of Contemporary Art (MNAC Bucharest) PALATUL PARLAMENTULUI / THE PALACE OF PARLIAMENT Str. Izvor 2-4, Palatul Parlamentului, aripa / wing E4, 050563 Bucureşti  5 Accesul prin / Acces from Calea 13 Septembrie, B3

Banca Nationala a Romaniei - Prezentare

http://www.bnr.ro/Arta-in-Spatiul-Public-11632.aspx

Arta în Spaţiul Public

21 octombrie 2014

În cadrul proiectului „Zilele Culturale ale Băncii Naţionale a României – 2014” și a seriei de manifestări dedicate sărbătoririi de către UNArte a 150 de la înfiinţarea învăţământului superior artistic, Banca Naţională a României şi Universitatea Naţională de Arte (UNArte) au organizat, la sediul BNR, evenimentul „Arta în Spaţiul Public” .

Evenimentul a cuprins expoziția de proiecte "Intervenții de Artă în Spațiul Public" și prezentări susținute de prof. univ. dr. Marilena Preda Sânc (Artele Vizuale în Oraș), lect. univ. dr. Lisandru Neamțu (FADD Proiecte de Artă Murală – Tradiție și Inovație) și asist. univ. dr. Ioana Ciocan (Public Art – Proiecte București). În cadrul prezentărilor au avut loc proiecţii cu lucrări de artă in situ (procesare digitală - asist. univ. dr. Bogdan Mateiaş).

cataloage

exhibition His Master's Voice LISANDRU 40 part 2

NEW ENTRY: MY NEWEST BOOK !

Lansarea cartii va avea loc la 7 Decembrie ora 18, Centrul Artelor Vizuale (Caminul Artei) Bucuresti

Cuprins

Itinerarii subiective / 9

Axioma tradiţiei şi teorema prezentului / 15

Re-naşterea sensibilului sau despre locul artistului / 21

O îndeletnicire „istorică” / 25

Despre simetriile gândului / 29

Ea, Venus / 33

Imaginea eticii / 35

Empatia la prezentul continuu / 39

Gânduri / 45

Pânda imaginii / 49

De ce nu? / 53

Arhetipuri în noile media / 57

Omniprezenţa structurilor / 61

The Grammar of Visual Arts as Anthropological Structure / 65

Pravin Cherkoori / 77

(11) Opţiuni / 81

Invitaţie într-o ştiinţă / 85

Olimpiada culturală de la Torino / 89

Genius Loci / 93

Efemer şi natură / 97

Valencia… valle! / 101

Entităţi structural-vizuale / 103

O personală în Foişorul Palatului Mogoşoaia / 111

Future In The Past / 113

Antropologia culturală/ 117

Despre calitate în clasa vocaţională / 125

Corpul – peisaj spiritual / 133

Culoarea muzicală / 141

Project: MURAL ART / 145

O lucrare în tehnica mozaicului / 151

Pittura è una cosa mentale... / 157

ENJOY !! (THE AUTHOR)

Theoretical Workshop THE BODY

Corpul – peisaj spiritual perspective antropologice

Lect. univ. dr. Lisandru Neamtu

Una din ramurile cercetarii in domeniul stiintei antropologice este aceea a antropologiei culturale si sociale care studiaza esenta omului a carui diferenta specifica este cultura, cealalta arie fiind antropologia fizica ce intreprinde o cercetare dintr-un punct de vedere bio-morfologic al omului.
De la omenire ca intreg, de la maxima extensiune a unitatii umane, la culturi, grupuri etnice, comunitati reprezentative si pana la individ ca entitate creatoare, purtatoare a culturii, se parcurge traseul de la ansamblu spre entitatea elementara. Generalul si particularul se potenteaza reciproc intr-o permanenta dinamica. In incercarile de cuprindere, prin concentrarea de la un ansamblu vast spre un microcosmos, distantele devin culoarele pe care cercetatorul isi poate gasi raspunsurile.
Vom incerca pe parcursul prezentarii sa dam cateva sugestii prin argumentul imaginii acelui om contemporan si european pe care l-as numi homo fragmentarium : am numit omul postmodern. Acesta este omul trarii secventiale si fragmentate intr-o societate – la randul ei secventiala si fragmentata. Putem trai in ziua de azi avand la indemana mijloacele de a accesa instantaneu imensa diversitate culturala a omenirii. Fragmente din oglinda lumii sunt imprastiate peste tot in jurul nostru si suntem intr-un continuu efort de a reface lumi mai mici. Domeniul antropologiei culturale pune la indemana un instrument de lucru fundamental si anume conceptul de relativism cultural.
Ceea ce este urat pentru un european este poate frumos pentru un eschimos, agreabil pentru un asiat si suprem pentru un african. Acest relativism este o expresie a diversitatii noastre. Trebuie sa ne apropiem in studiul omului cu respect si superioara intelegere pentru setul de valori al lui ALTER.
Criteriile de judecata ale fiecaruia par sa fie construite in functie de intelegerea structurilor pe care le putem numi coduri. Codurile sunt dobandite prin educatie, intuitie sau simpla apartenenta la un anumit sistem cultural. Fiecare individ se naste intr-o cultura care ii preexista si va prelua de la aceasta coduri si structuri ale identitatii sale.
Putem sa ne reevaluam pe noi, ca indivizi ai unei culturi europene, intr-o perspectiva ce are ca paradigma alte valori decat cele europene ? Cu alte cuvinte am accepta sa intelegem macar de ce corpul devine in alte culturi subiect si obiect morfologic ? Putem exersa un DINCOLO de barierele religioase, estetice, lingvistice, sociale sau de alta natura de care culturile sunt despartite?
Astfel de practici demonstreaza apartenenta la o anumita cultura dar si o predispozitie fireasca, a unui grup, pentru exprimarea identitatii sale. Predispozitiile explica si raportarile diferite ale indivizilor, din grupuri diferite, pentru practici sau manifestari care in mod conventional au aceeasi valoare, dar care de fapt sunt apreciate din ratiuni foarte diverse: pentru valoarea lor simbolica, pentru functia magica, soteriologica, apotropaica, pentru estetismul inglobat in formele de expresie sau pentru includerea actantului intr-un anume raport social.
Inventia de noi raporturi intre formele libere, de-sine-statatoare, aflate deasupra naturii prin interventie umana, folosirea lor in impodobirea corpului, devine adesea un model difuzare a unor determinante stilistice locale.
Inceputul se face prin raporturile de asemanare a unor forme date de natura cu ceva exisent in mintea individului. Astfel, este consumata prima faza din existenta categoriilor mentale, pe scurt din actul intelectual. Similitudinile si generalizarile fac parte din natura umana
Recunoasterea unor structuri ale concretului, a unor ritmuri specifice fac parte din amintita varietate a formelor de manifestare a umanului. Cu cat aprecierea formelor de manifestare estetica a unei alte culturi este mai profunda – prin cunoasterea structurilor sale – cu atat intoarcerea la propria cultura devine mai spectaculoasa. Criteriile prin care judecam alteritatea sunt valabile si in judecata proprie si activeaza trairi estetice nebanuite.
Pentru primitiv era importanta circumscrierea realitatii sale, aflarea limitelor vietii sale imediate. Semnul grafic desemna o cantitate, era incarcat de o valoare afectiva. Omul preistoric isi va pune amprenta asupra lucrurilor din jurul sau in acelasi mod in care copilul isi marcheaza obiectele pe care le are la indemana. Urmele degetelor imprimate in lutul moale sau in pamanturile rosii, trecerea liniilor paralele peste suprafetele peretilor locuintei sau a imbracamintei proprii, bucuria de a « insemna », de a marca spre apropriere lucrurile la indemana. Corpul este unul dintre acestea.
Creatia la nivelul impodobirii corpului, trebuie privita prin intermediul registrului senzorial propus in insasi substanta ei, neputand fi cercetata cu mijloace inadecvate intentiei creatorului sau. Cu alte cuvinte aceasta nu trebuie izolata, rupta de contextul ei si nici de contextele conexe ce ii marcheaza intr-un fel sau altul functia. Nu se poate aborda o opera vizuala in sens strict sociologic, strict psihanalitic, strict estetic etc, pentru o decodare exhaustiva. De fapt s-ar petrece o supracodificare pe care autorul respectivei creatii nu o poate intelege.
Diferentierea caracterelor etnopsihice se defineste sub forma unor constelatii. Interpretarea lor se face, in linii mari pornind de la structura de personalitate cea mai frecventa statistic, de la ansamblul de caracteristici comune, de la tipurile sociale si nu in ultimul rand de la idealul cultural de personalitate pe care tinde sa-l realizeze o colectivitate.
Un punct de vedere sociologic plaseaza individul si formarea sa in cadrul raporturilor de socializare organismul uman trebuie mai intai “inghitit” si format de catre societate in acord cu regulile si optiunile sale. Efectul poate fi diferit: asimilare ori respingere, integrare sau inadaptare.
Reprezentarile corpului uman sunt ansambluri de informatii complexe, unde alaturi de expresia intr-una din infinitele ipostaze ale omului, exista si mediul formal in care actantii se desfasoara: casa, curtea, satul, strada, etc. Acest fapt intregeste omul si aparitia sa, iar cercetarea devine posibila datorita relationarii noastre empatice la astfel de contexte.
Vom fi mereu pregatiti de exemplu, sa vedem intre elementele sterse de timp ale marilor ambitii sociale ale unui personaj si elementele etnografice determinante ale ariei culturale de apartenenta. Toate entitatile ce intra in componenta unui tablou reprezentational, pot fi interpretate in sensul obtinerii unui profil psihologic.
Simultan, imaginea propune privitorului un ansamblu constituit din elemente sugestive definitoriu unui habitus cultural. Participarea empatica la acest dat devine astfel o provocare inaintea cercetatorului.
In instrumentarul aflat la dispozitia omului se afla colectii de structuri si reguli, restrictii, interdictii, tabu-uri si paradigme de care acesta va tine cont si care sunt de fapt masura insertiei sale in societatea careia ii apartine. Retina va fi astfel "ocupata" cu ansambluri de coduri implicite, prin care in modelarea tensiunilor discrete ale materiei, se recompun lumi noi.
Toate formele de impodobire a trupului, de la vopsire la tatuare, scarificare si body art pana la aparatul vestimentar elaborat sunt stimuli optici dar mai ales simbolici. Intre functiile indeplinite de interventia asupra corpului intra si aceea a rezolvarii scenografiei simbolice a existentei umane consumate in cursul ritualurilor cu semnificatii sociale si culturale.
Corpul uman si geneza transformarii sale voite se afla undeva intr-un sir de interactiuni specifice, caracterizate prin nevoia de a exprima intr-un limbaj, valori la indemana comitentului.
Obiectele plastice reprezentand figura umana au insusiri tainice. Invelisul lor epidermic, texturile lor exterioare ascund sau dezvaluie reverberatiile anumitor energii « inregistrate » in chiar momentul facerii lor. La acest aspect au fost foarte sensibili artistii europeni de avangarda ai secolului al XX-lea care, fiind marcati profund de spiritul pe care astfel de obiecte il reverberau au colectionat cu frenezie sculpturi si forme « curioase » venite din alte civilizatii.
Studiile psihanalitice pun in evidenta aspecte care, sunt elemente constitutive ale creatiei in genere si ale reprezentarii corpului uman in particular. Impulsurile, intuitiile, formele primare necontrolate, navalnice, influenteaza nebanuit de mult formulele expresiei corporale. Substanta lor este atat de profunda incat asemenea unor esente, pot aparea desemnand aceleasi substraturi la indivizi diferiti, in situatii culturale diferite. Aceste forte ale instinctului sunt de fapt ceea ce Jung numea continuturi arhetipale.
Prin mijlocirea simbolului individul isi poate „controla” ceea ce este de necontrolat. Ilustrarea prin imagini a valorii intruchipate in simboluri are darul de a micsora distanta catre necunoscut. Cand ochiul pecepe culori, suprafete structurate, personaje incluse in anumite scenarii, dispare neantul, prapastia de temut pana la esenta fiintei, pana la radacinile noastre stravechi.
Vizualul precede ideii de afirmare a unui transcendent. Se pot observa in manifestarea diferitelor culte religioase diverse variante de organizare a interesului si apetitului vizual: impodobirea corporala este una din cele mai raspandite modalitati.
Semnul, acest embrion al imaginii, departe de a limita gandirea poate sa permita transcenderea ei. Datorita lui gandirea va progresa dincolo de ceea ce este capabila sa se reprezinte si va cntinua totusi sa se miste cu usurinta intr-o lume in care este oarba. (R. Huyghe, Dialog cu vizibilul, ed. Meridiane, 1981:66)
Iata un scurt periplu in lumea lui CELALALT. Asocierile facute de-a lungul prezentarii se inscriu in ceea ce inseamna metoda comparatista de cercetare si au indeplinit functia de deschidere a orizontului spre exercitiul acceptarii. Pe alocuri disjunctiile abrupte intre mentalitati si cutume sperie. Dar poate ca ideea de a nu le recunoaste existenta prin ostracizare sperie mai profund.
Constiinta valorilor, jocul subtil al inducerii acestora, sunt trasaturi de spirit ale omului contemporan. Discretele osmoze, jocul schimbarilor de paradigma, relativismul cultural continua sa modeleze, tainic, neincetat, ca picatura ce strabate muntele, CORPUL si SPIRITUL fiintei umane.