Antropovestiri
M-am intalnit cu Lisandru Neamtu, simplu si firesc, la Galeria Caminul Artei. Statea pe coltul unei mese, in galerie, intr-un volum suplu: Antropovestiri. Primul punct marcat asupra-mi: supletea volumului, mai exact proportia. Deschizandu-l, am fost cucerit imediat de cuvintele sale. Intr-o gramatica proprie, am regasit teme atat de dragi mie, reconsiderate si redate timpului prezent, iar timpul prezent orientat spre o deschidere viitoare, plina de promisiuni. De la "Axioma traditiei" si "Teorema prezentului" prin "simetriile gandului", "Arhetipuri(le) in noile media" m-au apropiat de o viziune pe care sper sa o intalnesc cat mai urgent, asa cum am recuperat si volumul (intr-o singura zi). De la crochiul de ingeri si timbrul sec al paginii lui Lisandru - artist, notez pentru moment aceste randuri cu un accent poetic si zbor intre cunoastere si sensibilitate, pe care El o surprinde astfel: "Creatorul de imagine isi scrie - odata cu opera sau cu aparitia sa", printre altele, si propriul testament. Participarea isi cere etica proprie (de altfel unica, personalizata), configurarea singularitatii omului in Cosmos fiind un apel de o secunda." Surprinzator a fost ca dupa ce am scris aceste randuri, la cateva ore distanta, l-am intalnit pe Lisandru, si continui sa citez din domnia sa: "sunt semne conexe ce fac parte dintre relatia de forma si continut, dintre timp si cicluri vitale .... terminatii ale proiectului initial". Va recomand aceasta carte. Antropovestirile vin odata cu primavara.
