A new appearance in painting
By Begona Fernandez Cabaleiro
Universidad Autonoma de Madrid
Department of Art Hisory
Este
Doctor în Istoria Artei (cu specializarea în Artă contemporană şi
critică de artă), profesoară de Estetică şi Teoria Artei la
Universitatea Autonoma din Madrid. Face parte din Asociaţia Criticilor
de Artă din Spania. Este membră a Comisiei de studiu a proiecţiei
internaţionale a artei spaniole contemporane şi membră a Juriului care
desemnează premiile Asociaţiei spaniole de pictori şi sculptori. Este
responsabilă pentru Proiectul didactic al Muzeului de artă contemporană
din Vigo (MARCO) şi membră a Forumului de experţi în artă contemporană
ARCO (Târgul Internaţional de artă contemporană).
It
seems not easy to make an assessment of the creation of an artist
knowing only three pieces of his work. However, throwing a serene look
on these three pieces of art we can see some significant details that
characterize Lisandru Neamtu work and which shows the plastic creations
of the artist.
The last years of the twentieth century have
focused on what we call ,,postmodern attitude’’ , which, among other
features, involves also the quantification of an art work; a cultural
diversity, the opposite of what comes definite as ,,the avant-garde
elitism’’ and an alleged freedom regained in front of the ,, unstable
tyranny of the avant-garde’’ .
Languages and concepts are able
to recover, so everything is renewed within a century can be combined in
different ways; can be re-read and reinterpreted.
Few interact with
few and from an entirety may result something that will be used as an
utterance to oppose or to combine with other elements of a vernacular
plastic speech giving them a new form of expression.
The shape
persist or become neo abstract, the creations are ephemeral and
temporary or permanent. That is the neo concept or its naturalness. The
language has multiplied and diversified without limits or hindrances.
Starting with the philosophy we try to ,, read’’ the work of Lisandru
Neamtu.
Forms abstraction overlap perfectly with figurative
elements, symbols considered as belonging to a historical past (laurel
wreath, trophy). History, sunset and sunrise, morning or the creation of
an ,, something else’’.
But, in a predominantly abstract
language the key is represented by the formal elements with which this
language is created.
In this 3 works the artist juggles with elements
that are repeated periodically creating forms that seem to become
definitive in his own plastic grammar.
Geometric shapes,
combined with the key points of the paper, mélange of blue and white
with a slight outline of other colors, or, that rectangle that is
manifested as the center of vision in all the artist works providing an
incentive that magnetize the eye of any admirer. These are the 3 mains
features, simple and synthesized exposed, that are defining the work of
Lisandru Neamtu.
Blue. It is a meaningful color. There is not an
extra blue but a blue tone that varies randomly on the painting. The
artist keeps the same tone in all three works but still there is a
variation of intensity at a time.
In blue wrote Ruben Dario and
the symbolists. Blue was a period of Picasso’s work. About blue and his
significance, many artists wrote and over time had its role in all
stages of an artistic creation.
It’s probably one of the colors which
can wield/perform a visible influence on emotivity, but we talk here of
a lyrical sensibility, serene, almost always profound.Franz Marc
attributed a feminine value, warm and sensual.
For neo
plasticism, blue represents the sky, the line, the horizon. Opposite to
yellow, he gives away. I’m concerning on blue as the sky, the universe.
Kandinsky associated the color with the music giving it a meaning: ,,
Musically represented dark blue corresponds to a cello and darker tone
of blue to the wonderful vibrations of the bass; the sound of blue is a
deep and solemn form that can be compared with musical instruments.’’
I think all this meanings merge in the blue of Lisandru ‘s works,
the same way they are talking one to each other as we noticed at the
beginning, present and future forms, prevalent abstractions, artful
combined with figurative elements.
His work, make easier the dialogue between ordinary and a new form of artistic expression, much more sensitive today.
Nu pare deloc ușor să faci o evaluare asupra creației unui artist cunoscând numai trei dintre operele sale. Totuși, privind senin asupra acestor trei lucrări de artă se pot vedea imediat câteva detalii semnificative ce îi caracterizează opera lui Lisandru Neamțu. Ultimii ani ai secolului XX s-au concentrat pe ceea ce putem numi ʻʻatitudine postmodernăʼʼ care, printre alte calități implică și problema cuantificării unei opere de artă. Diversitatea culturală este opusul a ceea ce se definește ca fiind ʻʻelitismul de avangardăʼʼ și pretinsa libertate recâștigată în fața ʻʻtiraniei instabile a avangardeiʼʼ. Limbajele și conceptele sunt capabile să acopere tot ceea ce apare înnoit pe parcursul unui secol și poate fi combinat, recitit și reinterpretat în diferite moduri. Interacționând unele cu altele într-un ansamblu, poate rezulta o rostire opusă sau combinată cu elemente de plastică vernaculară care conferă o nouă formă de expresie.
Forma persistă sau devine neo-abstractă creațiile sunt efemere sau temporare/permanente. Acesta este conceptul neo. Limbajul s-a multiplicat și s-a diversificat fără limite sau obstacole.
Filosofând începem să citim opera lui Lisandru Neamțu. Abstracțiile formelor se suprapun perfect pe elementele figurative, simboluri considerate ca aparținând unui trecut istoric (Laurii, Trofeul, Cununa). Istoria apune și răsare dimineața sau prin crearea a altceva.
Într-un limbaj predominant abstract, cheia este reprezentată de elementele formale, cu care limbajul este construit. În aceste lucrări, artistul jonglează cu elemente ce se repetă periodic construind forme ce par a deveni definitive în gramatica sa plastică. Formele geometrice sunt compuse în puncte cheie ale suportului, sunt amestecate cu albastru și alb și cu mici adaosuri din celelalte culori. Acel dreptunghi se manifestă ca un centru vizual, în toate lucrările artistului, care stimulează și magnetizează ochiul privitorului. Acestea sunt cele trei puncte esențiale ce descriu opera lui Lisandru Neamțu.
Albastru. Este o culoare cu multe semnificații. Nu este vorba despre un albastru anume ci de albastrul ce variază aleatoriu în lucrări. Artistul păstrează același ton în cele trei lucrări dar în același timp există o semnificativă variație de intensitate. Cu albastru au lucrat Ruben Dario și simboliștii. Albastră a fost una dintre perioadele lui Picasso. Despre albastru și semnificația sa au scris foarte mulți artiști și de-a lungul timpului albastrul și-a avut locul său în etapele creației artistice. Este probabil una dintre culorile care poate exercita o influență vizibilă asupra emotivității, dar în acest caz avem de-a face cu o sensibilitate lirică, senină, aproape întotdeauna profundă. Franz Marc i-a atribuit o valoare feminină caldă și senzuală. Pentru neo plasticism albastrul reprezintă cerul, linia de orizont. Opunându-se galbenului acesta merge spre infinit. Consider albastrul ca fiind cer, univers. Kandinsky a asociat culoarea cu muzica dându-i următorul înțeles: ʻʻreprezentarea muzicală a albastrului închis corespunde unui violoncel și tonurile mai închise de albastru minunatelor vibrații ale basului; sunetul albastrului este o formă profundă și solemnă care poate fi comparată cu instrumentele muzicaleʼʼ.
Cred că toate aceste înțelesuri se potrivesc cu lucrările lui Lisandru, în același mod în care ele își vorbesc unele altora altfel decât am observat la început. Forme prezente și viitoare prevalent abstracții combinate cu artă între elemente figurative.
Opera sa face mai ușor dialogul dintre formele obișnuite și cele noi, moderne ale expresiei artistice, cu mult mai importante și sensibile astăzi.
Begoña Fernandez Cabaleiro
Universitatea autonomă din Madrid
Critic de artă, artă contemporană 2008
No comments:
Post a Comment