Saturday, February 24, 2007

Latest in my studio





..........................................................................................................................................................................



Bologna process:
The purpose of the Bologna process is to create the European higher education area by making academic degree standards and quality assurance standards more comparable and compatible throughout Europe. It is named after the place it was proposed, the University of Bologna with the signing, in 1999, of the Bologna declaration by ministers of education from 29 European countries in the Italian city of Bologna. This was opened up to other countries, and further governmental meetings have been held in Prague (2001), Berlin (2003) and Bergen (2005); the next meeting will take place in London in Spring 2007.
Before the signing of the Bologna declaration, the Magna Carta Universitatum had been issued at a meeting of university rectors celebrating the 900th anniversary of the University of Bologna - and thus of European universities - in 1988. One year before the Bologna declaration, education ministers Claude Allegre (France), Jürgen Rüttgers (Germany), Luigi Berlinguer (Italy) and the Baroness Blackstone (UK) signed the Sorbonne declaration in Paris 1998, committing themselves to "harmonising the architecture of the European Higher Education system". French officials in particular therefore often refer to the La Sorbonne/Bologna process.
The Council of Europe and UNESCO have jointly issued the Lisbon recognition convention on recognition of academic qualifications as part of the process, which has been ratified by the majority of the countries party to the Bologna process.

Monday, February 19, 2007

My latest works

Music / acryl / 70x58cm
The Second / acryl / 70x58cm
Ocullus / acryl / 78x68cm
XXL / acryl / 85x103 cm
The Old Carpet / acryl / 78x68cm

Thursday, January 25, 2007

Friday, October 06, 2006

HELLO! a new exhibition in Italy...Castello degli Alfieri di Magliano




Comunicato della mostra: RGB castle - arte storia e scienzaNon solo una mostra: RGB castle. L’associazione Aperto Torino promuove una nuova e originale iniziativa artistica, una riflessione a tutto campo sul tema del colore fra arte, storia e scienza, al Castello degli Alfieri di Magliano (CN) e a Costigliole d’Asti (AT).RGB castle è infatti un tour nel mondo dell’arte, della percezione e dell’innovazione tecnologica che si propone di unire storia e tradizione, arte e architettura, sperimentazione e fisica. Ed è un percorso che quest’autunno svelerà le antiche bellezze di alcuni castelli di eccezionale valore storico-artistico conservati in Piemonte, attraverso esposizioni, congressi, dibattiti, incontri, laboratori tutti ad ingresso gratuito. Il progetto RGB castle presenta compositi e molteplici percorsi espositivi nelle sale del castello (castle) e si propone di interpretare la storia ed il territorio in funzione dei tre colori primari: Red, Green & Blue (rosso, verde e blu dalla cui somma di luci è possibile ottenere tutte le tonalità cromatiche dello spettro del visibile).E lo stesso catalogo di RGB castle è una vera e propria miniera di idee, riflessioni e sperimentazioni interdisciplinari sul tema della luce e del colore. Particolarmente accattivante la parte in cui gli artisti esprimono istintivamente le proprie idee sul colore con singolari commenti.“Da tempo avevo in mente di organizzare un momento di confronto e riflessione sul colore che non coinvolgesse solo gli artisti”, afferma con orgoglio il Presidente di A.per.To, Angela Calella Benlupo.Una parte importante del progetto RGB castle è infatti dedicata alla divulgazione didattico-scientifica con la collaborazione di esperti del Politecnico di Torino. In questo ambito sono previsti incontri di approfondimento sulla natura della luce e del colore e la loro applicazione nel mondo dell’arte…e non solo. Saranno inoltre presenti gli allievi della Scuola Primaria di Magliano Alfieri con le loro opere e verranno realizzati, con gruppi di studenti, incontri e laboratori per un confronto ed un dialogo intergenerazionale sulle interpretazioni artistiche, culturali, storiche e turistiche del colore.44 artisti italiani e stranieri, provenienti da Messico, Cina, India, Spagna, Moldavia, Romania e Gran Bretagna, sono stati coinvolti nel progetto con le loro opere di scultura, pittura e fotografia, allestite nelle esposizioni aperte al pubblico tutti i sabati e le domeniche del mese di ottobre, dalle ore 11 alle 18. Obiettivo è la creazione di un dialogo aperto che coinvolga e renda partecipe il pubblico. L’arte contemporanea diventa uno strumento per stimolare la frequentazione e la visione specifica deicastelli, memoria del passato, sotto un’ottica particolare, ovvero come ambienti creativi aperti al dialogo.L’evento si inaugura con una mostra nelle sale del Castello degli Alfieri di Magliano domenica 1 ottobre 2006 alle ore 10.Il convegno “I colori della luce”, punto focale e di continuità con le future edizioni del progetto, si terrà invece il 15 ottobre 2006 dalle 10 alle 12.30 presso il Teatro parrocchiale “Don Renato Cellino” di Costigliole d’Asti. I relatori del convegno esporranno i differenti punti di vista sulla scomposizione e ri-composizione della luce. Interverranno autorità, organizzatori, critico d’arte, artista, poeta, fisico, enogastronomo, storico, scrittore, giornalista ed editore.Le mostre termineranno il 30 ottobre 2006.RGB castle: il colore scelto quale chiave di lettura (filtro) della vita in (e con) tutti i suoi sensi per spiegare il fenomeno fondamentale, vitale e organico della luce in un percorso culturale ed espositivo tra castelli, laboratori didattici, convegni scientifici e mostre di arte contemporanea.RGB castle - arte storia e scienzadal 1 al 30 ottobre 2006 Castello Magliano Alfieri (CN) domenica 15 ottobre 2006 Costigliole d'Asti (AT)http://www.rgbcastle.net/

Friday, June 16, 2006

ARTA IN SPATIUL PUBLIC / ART IN PUBLIC SPACE

EXHIBITION AND SYMPOSION
master class (together with Prof.ph.d MARILENA PREDA SANC and Assistent BOGDAN MATEIAS)



see attached texts:


GENIUS LOCI : coordonate morfologice

eseu
Lect.univ. Lisandru Neamtu

In călătoriile noastre impresive, pe tărâmurile imaginilor, ne întâlnim adesea cu absolutul. Atunci când vedem pentru prima dată o clădire sau un loc celebru devenim una cu acel peisaj, intrăm în armonia la care aderăm instantaneu, suntem absorbiţi în scenografiile pe care le parcurgem. Se poate respira sentimentul grandorii în piaţa San Pietro, se poate atinge argintul luminii în apropiere de San Appolinarie in Classe, te poţi cufunda în spiritul neoromantic parcurgând aleile unui parc străjuit de construcţia vreunui pantheon miniatural ori te poti bucura de libertatea de expresie şi de frumuseţea raporturilor unei clădiri minimaliste, dar în acelaşi timp te poţi sufoca de bannerele publicitare într-o aglomerare urbană recentă.
Plaja de sentimente încercate este infinită. Fiecare locaţie îşi are propriile argumente estetice, fiecare locaţie scrie sau ne rescrie în intimitatea gândurilor noastre valori inefabile. Un bun exerciţiu ar fi acela de a încerca să recompui sentimentul produs de un loc, de aflarea în proximitatea unui ambient. Am descoperi că fiecare epocă şi-a construit imagini ideale, spre care s-a îndreptat un timp, încărcate fiind deopotrivă de fatalitate şi sublim.
Duhul unui loc poate fi făurit cu multă trudă de arhitecţi, constructori, artişti, dar poate fi în acelaşi timp rodul unei deveniri a naturii, o impresionantă plăsmuire monumentală a Marelui Anonim. In multe cazuri avem însă de-a face cu formula de compromis a unei voinţe efemere şi impersonale a vreunei societăţi umane, aflată în derivă, tranziţie, ofensivă, criză, etc. Atunci înregistrăm formele hibride şi extrem de interesante ale vizualului vernacular, încărcat de semnificaţii spirituale aflate pe graniţa unor valori certe, dar care, în schimb, au putinţa de a indica direcţii de studiu insolite.
La o privire de ansamblu, configuraţia unui peisaj este modelată tacit de configuraţia culturii căreia îi aparţine. Cu alte cuvinte locul va poseda o dinamică proprie, va fi produsul unei anumite structuri mentale, căreia îi corespunde. Configuraţia internă pare că supune obiectul în aparenţa şi în morfologia sa. Deci, putem discerne existenţa unui spirit supra-individual, dinamic, creator.
Chiar dacă societăţile îşi desemnează elitele cu drept de a remodela peisajul unei culturi, acestea se manifestă previzibil în maxima lor libertate creatoare. Fiind indivizi singulari, artiştii sau arhitecţii devin prin urmarea propriilor demersuri artistice, vehicule dinamice ale societăţilor lor.
In formula constitutivă a oricărei culturi intră anumite configuraţii intime pe care membrii ei le recunosc şi le împărtăşesc. Astfel de configuraţii “gramaticale” se manifestă cu aceeaşi intensitate indiferent de barierele lingvistice, religioase, estetice, sociale sau de altă natură de care culturile sunt despărţite.
Ritmurile africane de exemplu, trădează caracterul ancestral dinamic al firii umane, ce reverberează în toate manifestarile culturale ale acestei arii. Sunetele provocate de tobe se aseamănă cu amplasarea colibelor de pământ într-un sat. Această structură, acest pattern va face să vibreze întotdeauna pe membrul acestei culturi, indiferent unde va regăsi o astfel de configuraţie. Este ordinea interioară, produsul mental şi sintactic al acestei culturi.
Putem judeca prin analogie produsul vizual al unei arhitecturi contemporane în contextul ei ? cu siguranţa da.
Putem să ne reevaluăm pe noi ca indivizi ai unei culturi europene într-o perspectivă a apartenenţei noastre la o previzibilă cultură a imprevizibilului ? cu siguranţă da.

Intervenţiile plastice în spaţiul public de tip euroamerican apar astăzi ca un colaj făcut asupra unei arhitecturi funcţionaliste de tip high-tech. Contrastul cu elementele minimaliste, hiperrealiste, expresioniste sau cinetice este principala miză scontată a vizualului contemporan al acestei zone.
La un alt pol, se află la capitolul « intervenţii plastice în spaţiul public » formulele unei relaţii bazate pe un simbolism abstract ce se cere adesea decriptat în cheia unor precepte religioase. Spaţiul public este văzut ca teren al credinţei, al începutului şi sfârşitului iar intervenţiile au aici întotdeauna girul clerului (creştin, musulman,hindus etc) aşa cum se întâmpla o dată în evul mediu occidental în cazul romanicului sau goticului.
O a treia categorie este formula unor intervenţii în spaţiul public ca expresie a unei analogii unanim recunoscute, şi anume aceea cu natura. Lumea Asiei are ca model absolut puterea şi echilibrul naturii. Elementele naturii sunt valori absolute : construcţiile monumentale din lemn, existenţa luciului apei cu efect integrator, a pietrelor, a vegetaţiei savant corectate, devin piese indivizibile ale unui univers mental profund. Dubla valenţă a rigorii tradiţionale şi în acelaşi timp a unei modernităţi perfecte fac din acest spirit o formulă viabilă.


Indiferent însă de formula apariţiei într-un spaţiu, omul a investit cu personalitate, a antropomorfizat fiece petec de pământ, ochi de apă, colţ de clădire ori spaţiu public, comun, incert. Prin participarea sa într-un anumit decor, Omul a ajuns să-şi aproprieze elemente primare precum aerul, lumina, apa, ground-ul, şi să-şi justifice existenţa prin modelarea lor. Creatorii de geniu au respectat aceste reguli universale nescrise şi au construit semne de maximă expresie în acord sau în contrast cu o anume locaţie.

Produsul integrator al muncii lor a devenit o încadrare « nobilă » într-un sistem dat. A devenit potenţatorul unui spaţiu altfel amorf, impersonal, informal. Geniul protector al unui loc este însuşi gândul sau sentimentul indus discret, prin mijloacele creaţiei. Duhul unui loc, specificul său nu poate fi despărţit de cel menit a-l citi, cu atât mai mult de cel ce participă la modelarea sa. Această potenţare calitativă a unor structuri mentale aproape gramaticale, devine la nivelul antroposferei un dat al creatorului şi creaţiei implicat profund în sociologia lumii din care face parte.

Spaţiul public şi specificul său apar în lumea contemporană ca valori eterogene, în care se face simţită o lume a relaţiilor impersonale, superficiale, tranzitorii şi segmentare ca reflex al grupurilor de interese sau indivizi ce îşi decupează zone diferenţiate din punct de vedere calitativ ca reflex al ierarhiilor sociale.

Genius Loci - spiritul unui loc nu este altceva decât proiecţia omului în mediul dat. De aceea, a fi creator nu este o problemă în a « produce » forme ale percepţiei noastre, ci una a conştiinţei noastre extinse…


MARILENA PREDA SANC
ARTA ÎN SPAŢIUL PUBLIC argument / comunicat de presă / cuvânt de deschidere

Arta în Spaţiul Public este artă în context, artă într-o „cultură urbană mondială”.
A ambienta, a decora un spaţiu public / intim înseamnă a gândi transdisciplinar / multimedial / a lucra în echipă, a fi responsabil de proiectul propus finalizat intr-o lucrare de artă cu valenţe estetice dar şi de utilitate, lucrare de artă care se adresează celorlalţi.
Intervenţia de artă integrată unui spaţiu public / intim, de la ambient realizat în tehnici tradiţionale sgrafitto, mozaic, ceramică, tapiserie, sticlă / metal la recontextualizări novatoare, un design actual şi noi tehnologii electronice precum Video, Computer Art, Laser şi Holografie, Comunication Art, Netart sau Land Art, Sky Art şi performance stradal, rămâne un proces multivalent cu etape bine definite. Artistul interacţionează cu mai mulţi factori, lucrează în echipe interdisciplinare şi identifică atât în plan artistic cât şi în practică conceptele cheie ale unui demers artistic coerent, armonizat locului, de interes pentru beneficiar şi public. Lucrarea de arta, acţiunea artistică destinată unui spaţiu public / intim înseamnă proiect, cercetare şi se defineşte atât prin creativitatea originală introspectivă a artistului cât şi prin semantica indusă de funcţia, destinaţia locului şi relaţia dintre intervenţia de artă şi public.
A existat şi persistă să fie de actualitate o înţelegere extrem de mediocră despre modul în care se realizează ambientarea unui spaţiu şi mă refer la intervenţia obiectului de artă în spaţiul public (Bucureşti şi alte oraşe din ţară). Întâlnim zilnic lucrări de artă amplasate haotic. Adesea găsim în bănci, sedii de firme, spaţii publice, recent construite, copii de lucrări celebre, clichee obosite, obiecte decorative rupte de context şi adunate pe cine ştie ce criterii clientelare, intervenţii pseudo artistice care depersonalizează arhitectura reuşită adesea ca volumetrie şi textură.
Traseul operei de artă de la elaborarea unui proiect la realizare sa în spaţiul public implică mai mulţi factori de decizie. Aceşti factori de decizie trebuiesc cunoscuţi, precum şi modul lor de operare, legile existente referitoare la domeniu, politicile culturale administrative, acolo unde ele există.
Artistul a fost dintotdeauna un factor activ care contribuie prin opera sa la crearea unui spaţiu cultural identitar.
Proiectul Arta în Spaţiul Public – proiect CNCSIS, catedra Master (Artă Murală, Textile, Ceramică / Sticlă / Metal) - îşi propune să studieze problematica complexă legată de intervenţia obiectului de artă în spaţiul public / intim, să analizeze şi să identifice factorii care concură la finalizarea unui proiect in situ, rolul şi oferta artistului în contextul cultural românesc relaţionată unui visual actual şi armonizată cu cerinţele pieţii de artă de ambient din România. Tradiţia artei decorative româneşti îmbinată cu experimentul şi conceptele novatoare actuale generate de noile media, noile tehnologii şi materiale, stau la baza acestei cercetări. În cadrul acestui proiect se vor derula mai multe evenimente artistice (mese rotunde, expoziţie, simpozion, publicarea unei culegeri de texte critice). În luna aprilie în galeria UNA s-a deschis expoziţia catedrei de master a Facultăţii de Arte Decorative şi Design a Universităţii Naţionale de Artă din Bucureţti în cadrul căreia a avut loc un simpozion cu tema Arta în Spaţiu Public în care au fost prezentate mai multe comunicări susţinute de profesori (preparator drd. Mateiaş Bogdan, lector drd Lisandru Neamţu, lector drd. Daniela Graur, conf dr. Marilena Preda Sanc) şi masteranzi (Hreniuc Alexandru, Luchian Doru, Luchian Veronica, Liliana Barborică ).

Sunday, June 04, 2006

Criticul Olivia NItis despre artistul Lisandru Neamtu / revista ALTITUDINI

 


În Lisandru Neamţu există două lumi. Una a unui decorativism moştenit din familie (este fiul Celei şi a lui Costin Neamţu) şi una a tendinţei către obiectul simplificat stilistic, dar în care mai persistă gestul calofil. Aşadar, cele două lumi se intersectează, deşi uneori intră într-un subtil contrast : obiectul care vrea să respire, să intre într-un alt joc conceptual şi formal şi viziunea insistent cromatică în care îşi fac loc repere figurative, compoziţii de manieră pur decorativă.

Căutările artistului sunt mereu însoţite de semn ca manieră de comunicare plastică sintetizatoare şi totodată ca marcă a unei sensibilităţi care îi dinamizează discursul, reuşind să depăşească limitele acelui – să-i spunem – soft concept.

Dialogul cu obiectul îi trădează formaţia de pictor cu apetenţă pentru culorile reci, mai ales pentru albastru. Trecerea de la bi la tri dimensional îi permite artistului o degajare a stilului, o tratare liberă a subiectului, o binevenită simplificare. Cât se pot face cu o bucată de hârtie bine aleasă şi cu un creion !

Olivia Nițiș

Din articolul Oliviei Niţiş revista “Altitudini” nr.4, iunie 2006

Thursday, May 04, 2006